Ei și ele

Cât de multă siguranță pe sine trebuie să aibă un bărbat pentru a-și mărturisi sentimentele? Cam tot atâta câtă prostie trebuie să aibă o femeie pentru a face asta... Și, deci, încotro? Sunt relații care nu știi unde duc, dar nici nu vrei să afli, pentru că ori nu ai destulă tărie de caracter ori ești destul de proastă încât să te complaci în situația respectivă.
Viața ar fi mult mai simplă dacă am avea, precum o mașină, niște beculețe care se aprind și ne-ar exprima sentimentele, atunci ar fi mai ușor să știi dacă rămâi sau pleci de lângă persoane pentru care ție ți s-a aprins al naibii bec.
 Am ajuns la concluzia că iubirea nu ușurează totul, ca în romanele de dragoste, ci mai tare îți complică viața. De ce avem nevoie de acest sentiment când respectul este din ce în ce mai rar? Ce e dragostea fără respect? Și dacă am avea respect, ce ar fi el fără răbdare? Unde ne duc sentimentele?
Lipsa de respect vine atât din partea lui cât și din
a ei, trăim într-o eră a egalității din aproximativ toate punctele de vedere, deci aș fi ipocrită să zic că noi femeile suferim cel mai mult și merităm mila universului, pe d***u,  suntem niște scorpii, dăm dovadă de o răutate mai mare decât a bărbaților și tind să cred că aceștia suferă mai mult decât noi, de ce? Ați văzut vreodată ce schimbare radicală și imediată face o femeie asupra unui bărbat? Nu zic că în cazul nostru ar fi altfel, dar noi suntem uneori mai naive și alegem să ne încredem mai repede într-o nouă dragoste.
Diferențele dintre noi și ei au devenit tot mai mici, oare o să ajungem într-o epocă în care o să ne fie frică să mai iubim? Sau deja trecem prin perioada asta?