Ploaia

Ador sunetul ploii, nu îmi provoacă o stare de nostalgie, ci dimpotrivă, mă face să mă gândesc la lucrurile frumoase din viața mea. Îmi place să o ascult alături de persoana iubită deoarece creează un mediu intim, prielnic sentimentelor și jocurilor noastre. Niciun sărut nu e mai dulce decât acela care se armonizează cu bătăile inimii, iar pe fundal să se audă sunetul ploii.
Iar atunci când sunt singură, ploaia îmi dă putere de reculegere, mă face să îmi analizez mai bine viața si prioritățile. De când eram un copil, aceasta a avut un efect regenerator, simțeam că prind putere dacă mă plimbam și dansam în ploaie (până când mă vedeau bunicii). Acum îmi dau seama defapt, că toate elementele primordiale le întâlnim în astfel de momente, apa sub picuri de ploaie, aerul curat cu mirosul specific, pământul ud sub picioarele goale, și focul ce arde în inimile tuturor.
În seara asta voi adormi, ascultând ploaia...

Momente în viață

Există momente în viață când trebuie să ne resemnăm cu plecarea celor iubiți, nu mă refer la moarte, ci la cei care pur și simplu ne abandonează, ne părăsesc atunci când poate avem cea mai mare nevoie de ei. Când realizezi că acest lucru ți se întâmplă chiar ție, o durere îți cuprinde capul pieptului și plângi, involuntar, fără să poți să te oprești, te consideri la capătul puterilor... Și starea asta continuă, o zi, două, până alegi să mergi mai departe sau pur și simplu te înveți cu durerea. 
Atunci ne dăm seama de maturitatea sentimentală a fiecăruia, se spune că ești destul de matur în momentul când cineva te rănește și  încerci să îi înțelegi situația în loc să îi rănești și tu. Acum stau și mă gândesc, cât de mult trebuie să iubim acea persoană pentru a da dovadă de o asemenea maturitate? Cred că îndeajuns de mult încât să te uiți pe tine și să accepți că e mai bine să plângi tu, decât să fie el nefericit alături de tine.