Momente în viață

Există momente în viață când trebuie să ne resemnăm cu plecarea celor iubiți, nu mă refer la moarte, ci la cei care pur și simplu ne abandonează, ne părăsesc atunci când poate avem cea mai mare nevoie de ei. Când realizezi că acest lucru ți se întâmplă chiar ție, o durere îți cuprinde capul pieptului și plângi, involuntar, fără să poți să te oprești, te consideri la capătul puterilor... Și starea asta continuă, o zi, două, până alegi să mergi mai departe sau pur și simplu te înveți cu durerea. 
Atunci ne dăm seama de maturitatea sentimentală a fiecăruia, se spune că ești destul de matur în momentul când cineva te rănește și  încerci să îi înțelegi situația în loc să îi rănești și tu. Acum stau și mă gândesc, cât de mult trebuie să iubim acea persoană pentru a da dovadă de o asemenea maturitate? Cred că îndeajuns de mult încât să te uiți pe tine și să accepți că e mai bine să plângi tu, decât să fie el nefericit alături de tine.