Cu toții avem defecte. Sunt de părere că ele sunt cele care îi fac pe oamenii care ne iubesc cu adevărat să rămână alături de noi deoarece dragostea ne face să iubim o persoană pentru toate lucrurile pe care le urâm la ceilalți.
Cele mai mari defecte ale mele sunt disimularea și impulsivitatea. Primul îl consider defect pentru că eu și atunci când mă simt la pământ nu îmi place să arăt asta, mai bine mă maimuțăresc decât să stau bosumflată, recunosc, cu prietenii foarte apropiați mai vărs o lacrimă două, dar nu mai mult. Și de cele mai multe ori am nevoie de mai multă eliberare decât asta, dar pur și simplu, nu îmi place să provoc milă, ci zâmbete.
Iar cel de-al doilea defect, impulsivitatea, este cel de pe urma căruia am avut cel mai mult de suferit deoarece de multe ori spun și fac lucruri pe care nu le gândesc, ca mai apoi cei din jurul meu să se supere, mai ales persoanele la care țin, dar continui să sper că prietenii mei s-au obișnuit, iar persoana iubită îmi va ierta micile scăpări.
Așadar, am vorbit despre defectele mele, pentru că, deși sunt o ființă narcisistă, nu pot fi ipocrită, mi le cunosc, mi le recunosc și încerc pe parcursul timpului să le transform în calități deoarece le consider trăsături ale personalității, iar fără ele probabil nu mă voi mai recunoaște.
Tu ce defecte ai? Ți le iubești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu