Fericire

Totul pare perfect, aceleași gusturi, aceleași idei despre oameni, auzi exact ceea ce vrei sa auzi. Cum să nu crezi că o să se termine totul? Mie una îmi e frică de fericire pentru că după întotdeauna vine tristețea și golul în stomac.

O prietenă mi-a spus să trăiesc momentul dacă mă tot gândesc că se va sfarși, măcar să nu am regrete. Nu pot, este peste puterile mele, tristețea este cea mai mare frică a mea, numai când mă gândesc la durerea aceea din capul pieptului și mușcaturile de buze pentru a-mi stăpâni lacrimile mă apuca groaza. Și cu toate astea mă entuziasmez ca o proastă de fiecare dată și mă încred în vorbe și promisiuni, oricât de dură aș vrea să par. Cred că este adevărat că o femeie se îndrăgostește atunci când este făcută să râdă sau când primește complimente... iar apoi bula de fericire se sparge și boom, tot ea plânge ca proasta când bărbatul gândește cu cel de-al doilea creier, iar e nu mai e destul de bună pentru el, pentru că s-au plictisit de o singură... turturică.

Cum o dai tot nu e bine, dacă ne-am forma un scut împotriva bărbaților, am ajunge la 80 de ani singure și cu o armată de pisici, pentru că până la urmă avem nevoie de ei și ne-ar fi mult mai ușor dacă ar recunoaște că și ei au nevoie de noi și pentru altele în afară de sex.

Dar oare toate fericirile se sfârșesc? Sau toate se termină cu tristețe?